daca nu mai mergem in armata, noi cum o sa ne facem mari?
dintre cei cu varsta apropiata de a mea, nu cunosc pe nimeni care sa fi facut armata. asta in timp ce armata a fost cel mai bun exemplu de desavarsire imediata pe care l-au avut la indemana baietii de varsta mea. si nici unul nu s-a gandit sa il urmeze. nici eu de altfel. desi pare simplu: tatal meu a facut armata si astfel a incheiat prima perioada din viata lui. apoi a putut sa isi inceapa viata ca om mare.
pentru mine si colegii mei a fost altfel. cand s-a terminat liceul ne-am ridicat din banca si toamna urmatoare ne-am asezat in alta. si asta nu prea miroase a vant de schimbare.
apoi trec anii. unu, doi, trei, patru si o ralizare, o desavarsire concreta intarzie sa vina. studiile superioare nu se justifica atunci cand nu se concretizeaza intr-o activitate din acelasi domeniu, sau cel putin legate printr-o observabila relatie cu activitatea. sunt doar ani de scoala in plus, urmati dupa acelasi batran model de voie de nevoie.
in anii astia multe lucruri se schimba si uitam sa luam in considerare posibilitatea unei impliniri majore. noi devenim barbati cand conducem masina si cand vorbim la telefon... in acelasi timp. atunci ne incepem viata ca oameni mari. sa reusim sa facem astea doua in acelasi timp pare a fi cel mai plauzibil exemplu ce poate fi acceptat ca realizare. si este, in mod inconstient, accceptat de cei mai multi.
uite si asa noi nu ne mai dam seama cand ne facem mari.
eu de cand am terminat liceul am facut doar lucruri pe care nu le-am putut face in timpul liceului. am trait in locuri straine si departate de casa mea de pana atunci. am inceput trei facultati si nu am terminat nici una. am lucrat slujbe pe care nu le-am ales ci doar le-am respins ca fiind cretine, sau le-am acceptat ca o provocare ceea ce m-a facut sa imi placa. am cunoscut foarte multi oameni. am citit putine carti. am vazut foarte multe filme. mi-am lasat parul lung si m-am tuns. am fost parte din trei diferite formatii din care acum nu mai sunt parte. am mers la toate concertele la care am avut ocazia. si am strans, colectionat si ascultat tot mai multa si mai multa muzica. am pastrat o singura constanta din liceu si pana acum - prietena mea. si intre toate astea de multe ori am ajuns sa ma intreb daca am desavarsit ceva cu adevarat. nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu